Războiul bate la ușă … și foametea …

După titlu ați putea crede că sunt speriat de bombe, dar nu sunt. Sunt speriat de prostia celor care ne conduc. Nu mă refere neapărat la ai noștri … nu suntem chiar cei mai nefericiți de pe Pământ. Constat cu stupoare că omenirea întreagă a plecat pe o pantă descendentă, din mai toate punctele de vedere.

Parcă am avut o premoniție în urmă cu 11 ani …

Fiecare intre noi, fiecare colț al naturii, fiecare insecta în sine este o capodoperă a universului, cu toate aste, noi, oamenii, am reușit să ne lăsăm duși de sentimente egoiste într-o spirală a autodistrugerii.

Din ce trece timpul realizez că poate nu a fost să fie ca specia noastră să se bucure de minunile din acest univers. Poate că există alte civilizații în alte colțuri ale universului care au înțelepciunea de a se bucura de ceea ce li s-a oferit. Noi nu. Noi nu reușim să punem binele comun în fața binelui individual.

Mă bucur că am trăit timpurile revoluționare în care tehnologia a evoluat spectaculos, dar regret că există posibilitatea de a trăi și vremea decăderii omenirii.

Oare cum am putea să schimbăm lumea în bine?

Lasă un răspuns