Având un frate mai mare și fiind „copil precoce”, imediat ce a am deslușit tainele literelor, am furat prima carte mai măricică de prin colecția fratelui și m-am pus pe buchisit. Este vorba de un carte din Colecția „Aventura”: Căpitanul Casse-Cou, de Louis Henri Boussenard.

Acest roman mi-a deschis apetitul de a citi, în special cărți de aventură și mai apoi romane polițiste. După el au urmat toate cărțile scrise de de J. Verne disponibile în biblioteci, apoi un episod de plâns isteric pentru a obține printr-o cunoștință colecția „Cireșarii”, 5 volume, abia ieșite din tipografie, au fost devorate în doar 6 zile … și multe alte cărți citite până la adolescență.

Apoi – pauză. A venit democrația peste mine, mi-a dat lumea peste cap și nu am mai reușit să citesc nici o carte după ’89, cu excepția Bibliei, cumpărată din primii bani câștigați de mine în speranța că voi descoperi „adevărul absolut”.

Am început să caut cartea de ceva vreme, dar îmi era greu să o găsesc deoarece nu mai știam nici care-i era titlul, nici cine a scris-o. Îmi aduceam aminte doar că era vorba despre un aventurier care lupta în războiul Burilor.

Întâmplător, am dat peste cartea pe care am recunoscut-o după copertă pe site-ul printrecărți.ro și nu am ezitat să o cumpăr, am cumpărat o altă ediție, mai nouă, dar cea din link-ul precedent mai este încă disponibilă!

Abia aștept să văd cum ce sentimente îmi va provoca un roman recitit după 4 decenii!

Dacă ți-a fost pe plac articolul, nu uita să folosești butoanele de mai jos pentru a-l distribui!

TwitterFacebookWhatsAppBufferLinkedInPin It

Lasă un răspuns