Noi vechi metode pentru disciplinarea elevilor

După incidentul în care un descreierat a dorit să-și înjunghie profa, au apărut în spațiul public mai multe propuneri de metode pentru a disciplina elevii.

Pentru că sunt în stadiul în care am cunoscut sistemul de învățământ românesc atât în calitate de elev, cât și ca părinte, simt nevoia să comentez câteva din noile măsuri despre care se vorbește:

Camera de detenție, după model american.

În opinia mea, aceasta este o metodă viabilă pentru a disciplina un elev, cu condiția de a avea o metodă la fel de viabilă prin care să poți constrânge elevul indisciplinat să-și ispășească pedeapsa în acea „cameră de detenție”.

Din câte știu eu, la americani există „exmatricularea”. La noi exmatricularea nu prea are efect deoarece în sistemul preuniversitar „învățământul este gratuit și obligatoriu”.

Nota la purtare ar putea fi elementul care să determine un elev să prefere ispășirea pedepsei în sistemul nostru de învățământ, mai ales dacă aceasta ar avea o anumită însemnătate.

Școlile de corecție

În condițiile „învățământului obligatoriu”, reînființarea „școlilor de corecție” ar fi o soluție fiabilă pentru a preveni și pedepsi abaterile grave de la disciplină a elevilor, adică acelea care implică violență sau traficul și consumul de stupefiante.

Problema cea mai mare este legată de faptul că statul român nu are capacitatea de a organiza o astfel de instituție capabilă să „corecteze” comportamentul elevilor. În cel mai bun caz, astfel de instituții vor deveni școli de viitori infractori, dar care vor permite majorității elevilor să participe la cursuri fără a fi influențați în mod negativ de cei indisciplinați.

Amendarea părinților

Asta este cea mai proastă măsură posibilă, deoarece nu ar face altceva decât să adâncească ruptura care deja există între elevii care vin din familii bogate și cei din familii cu resurse limitate.

Să zicem că se aplică o amendă de 50 lei pentru o înjurătură. Un copil provenit dintr-o familie de bani gata își va permite să înjure fiecare profesor în parte și chiar va face acest lucru pentru a-și etala bogăția, pe când un copil dintr-o familie sărmană va rămâne fără posibilitatea de a-și cumpăra 10 caiete, lucru care l-ar frustra și mai tare și l-ar determina să apuce pe căi mai puțin drepte.

Singura cale de a face din „amendarea” părinților o metodă cât de cât aplicabilă ar fi aceea de a aplica amenzi procentuale, fie pe venit și prin stabilirea altor clase de impozitare pe bunuri: case și vehicule.

Cum credeți că ar trebui procedat pentru a restabili autoritatea cadrelor didactice în fața elevilor?