Ați văzut „În slujba poporului” ?

De ceva vreme a apărut pe Netflix serialul care l-a propulsat pe Zelenski în postul de președinte al Ucrainei. Dacă am fi urmărit acel serial înainte să se întâmple ceea ce se întâmplă acum în Ucraina, aș fi zis că este o satiră politică reușită, dar nu strălucită. Văzut acum, în timp ce se întâmplă lucruri greu de imaginat în secolul 21, pare a fi o capodoperă care va schimba definitiv lumea (știu că acum par cuvinte mari).

Dacă stăm să ne gândim bine, dacă nu ar fi fost acel serial, nu ar fi existat acest război, care va schimba în totalitate felul în care percepem lumea. Poate ca nu vă dați seama acum, dar vor urma zile cumplite, în care foarte mulți oameni se vor strădui sa supraviețuiască. Nu știu cât va dura până ce cuțitul din coasta omului de rând va ajunge să stârnească un val de revoluționar în lume care să aducă o schimbare în felul în care omenirea va fi rânduită. Această schimbare nu va veni neapărat în favoarea omului de rând, așa cum nu a fost benefică pentru poporul ucrainean nici decizia de a-și alege în fruntea statului un om care nu făcea parte din clasa politică coruptă.

O secvență din acest serial mi-a părut definitorie pentru felul în care decurg lucrurile în fostele țări comuniste.

Nu reușește președintele Ucrainei (reprezentat de Zelenski) să vorbească la telefon în mașina deoarece era zdruncinat din groapă, în groapă, ca pe la noi. Oprește lângă o echipă de drumari pe care-i vedea de fiecare dată stând la bârfă sau la o gustărică, niciodată muncind și-i întreabă de ce nu muncesc. Află de la aceștia că nu au material cu care să plombeze gropile deoarece nu primesc decât o găleată de asfalt pe zi.

Imediat ce face de rost de ceva bani în buget, face din refacerea infrastructurii o prioritate și-l cheamă pe ministrul transportului pentru a-i cere să-i spună de câți bani și de cât timp este nevoie pentru a reface străzile din capitală.

Ministrul cere mai departe același lucru de la subaltern, acesta la rândul său la subalternul său și așa mai departe până la echipa de drumari. Răspunsurile succesive vin ceva de genul: 20.000€ și 2 săptămâni, 100.000 € și o lună, 500.000€ și 5 luni 1.000.000€ și un an, pentru că fiecare umfla prețul și timpul pentru a-și face loc de manevră.

Într-un final președintele a schimbat câțiva miniștri în speranța că va nimeri unul care să reușească să facă treabă. Ce a reușit? Să mai aducă în averea câtorva politicieni câteva vile, câteva mașini de lux, câteva țoale de zeci de mii de euro … Drumurile? La fel!

Parcă nu v-am povestit o secvență dintr-un film de comedie, nu? Parcă ați simțit pe pielea voastră că ați trăit în acel serial, nu?