Când eram mic copil și reușeam să găsesc un partener de joc pentru un Țintar, nu aveam nevoie de o tablă „oficială”, de un game board sau, cu atât mai puțin, de vreun dispozitiv electronic. Nici nu ne trecea prin cap că, într-o zi, tehnologia va ajunge la nivelul la care este astăzi.
Tabla de joc apărea spontan, oriunde ne aflam. Uneori era desenată cu un băț direct în pământ, alteori pe o bucată de carton găsită pe lângă casă. Nu conta cât de strâmb erau trasate liniile sau cât de imperfecte erau colțurile — regula era simplă: dacă se vedea moara, jocul putea începe.
Piesele erau la fel de improvizate. Orice obiect mic putea deveni piesă de joc, atâta timp cât puteam forma două seturi de câte nouă și să le diferențiem ușor. Boabe de porumb contra boabe de fasole, pietricele albe și negre, nasturi desperecheați… imaginația făcea restul. Erau alte vremuri, mai simple, dar incredibil de vii.
Astăzi, jucându-mă cu ChatGPT, mi-a venit o idee: să-l pun la încercare. M-am gândit să văd dacă poate construi o aplicație web care să simuleze jocul de Țintar, folosind doar HTML, CSS și JavaScript. Mai mult decât atât, am vrut să existe și un adversar — unul artificial, dar suficient de „deștept” încât să nu fie plictisitor.
Rezultatul m-a surprins plăcut. Jocul nu doar că funcționează, dar păstrează ceva din spiritul original: simplitatea, claritatea regulilor și acel „încă o rundă și gata” care, de fapt, nu era niciodată ultima.
Mi-a plăcut atât de mult încât am decis să duc ideea mai departe. Am înregistrat domeniul https://joctintar.ro, ca să pot împărtăși acest mic experiment cu oricine își mai aduce aminte de jocurile copilăriei, de după-amiezile lungi și de bucuria de a juca ceva creat din nimic.
Poate că acum tabla nu mai e desenată cu un băț în pământ, iar piesele nu mai sunt boabe de porumb. Dar jocul e același. Și, cumva, senzația e surprinzător de apropiată.
