Dumnezeu iartă sau nu?

Am văzut isteria cu care un preot se manifesta față de marșul LGBTQ din Iași. Unul dintre țipetele acestuia m-a șocat: „Dumnezeu nu iartă astfel de păcate!”. Am mai auzit și opinii potrivit cărora ar fi o blasfemie acest marș organizat chiar în ziua în care ortodocșii serbează o zi „a familiei tradiționale”.

Din câte știu, Dumnezeu este iertător. Tot ce trebuie să faci pentru a fi iertat este să te căiești, adică să regreți sincer păcatele comise. Mai știu și că unul dintre principiile promovate de Iisus este acela de a-ți ierta aproapele. „Și ne iartă nouă greșalele noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri„.

Este de asemeni cunoscută pilda cu bolovanii, când Iisus a salvat o femeie ușuratică de la pedeapsa grea pe care mulțimea furioasă vroia să i-o aplice pentru că „săvârșea preacurvia„. Acea femeie nu era alta decât cea pe care acei ce au aruncat cu „bolovanii” la marșul LGBTQ din Iași o serbează ca fiind Sfânta Mironosiță Maria Magdalena.

Nu încerc să spun că este normal comportamentu sexual al acestei comunități, dar este alegerea lor să facă ce vor cu viața lor. Există principiul potrivit căruia „libertatea fiecăruia se termină atunci când o încalcă pe altcuiva”.

De ce nu fac acești aruncători de bolovani scandal și în cazul pomohacilor din BOR? Acela este un comportament acceptabil pentru că nu sunt culorile curcubeului implicate? Hai să decretăm curcubeul ca un semn diavolicesc și să ne scuipăm în sân de trei ori după fiecare ploaie de vară care ne scoate semnul diavolului în cale!

Hai să fim învățători, precum și Iisus a fost. Nu judecători. Nu călăi.