Tot despre recensământ …

Ieri am stat de vorbă cu un pensionar in vârstă care şi-a adus aminte cu nostalgie cum a participat şi el în calitate de “recenzor” la recensământul din 1948, primul recensământ făcut sub înaltul patronaj al comuniştilor. Să vedem cum era organizat acel recensământ:

“Am fost detaşat de la Ministerul Justiţiei, căci eram grefier, să lucrez pentru Ministerul de Interne în calitate de recenzor. Şeful meu din ministerul justiţiei mi-a fost subaltern pe perioada recensământului, iar cel ce supraveghea recenzorii din sectorul unde fusesem arondat era un strungar cu 4 clase, din topor şi foarte tupeist. Eram organizaţi în echipe formate din doi recenzori şi un tehnician care avea ca şi misiune să întocmească schiţe ale clădirilor pe bază de măsurători, tehnicianul din echipa mea era un student dezgheţat. El a venit cu ideea să începem fiecare dimineaţă recensământul cu cei mai înstăriţi: negustorii şi meşteşugarii din zona arondată, pentru a fi siguri că nu stăm toată ziua cu burţile goale.

Îmi aduc aminte cum ne omeneau care mai de care cu ce aveau de mâncare şi de băut, curioşi să afle dacă nu cumva le vor fi confiscate averile. Le spuneam că noi nu ştim nimic, că noi nu trebuie decât să completăm chestionarele pe care le-am primit şi că nu ştim nimic. La scurtă vreme a venit în schimb şi naţionalizarea.

Am păstrat multă vreme un prosop flauşat pe care l-am primit de la proprietarul unui atelier care făcea prosoape şi halate de baie. Acel prosop era făcut de către secretara proprietarului pe vremea când era o simplă muncitoare. Cică mai bine mi-l dă mie că şi aşa îi va fi confiscat.

Toţi meşteşugarii şi negustorii se aşteptau să li se confişte averile dar se resemnaseră oarecum cu ideea.

La sfârşitul recensământului, strungarul ne-a invitat să bem împreună o halbă de bere, dar toţi cei pe care i-a supravegheat l-au huiduit, nimeni nu l-a suportat căci ne ţinea pe teren până la miezul nopţii pentru a-i căuta şi pe cei ce nu au fost găsiţi la domiciliu şi ne vorbea urât. Degeaba şi-a cerut scuze, că el nu e aşa educat ca noi. L-am tratat cu toţii cu sictir, l-am făcut să se simtă foarte prost, sper să se fi schimbat!

Până una alta a fost bine: am luat bani şi de la tribunal ca şi cum am fi mers la muncă şi am primit bani şi de la Ministerul de Interne pentru recensământ, am fost mulţumiţi financiar.

Am auzit că ăştia acum nu oferă decât 50 de lei pe zi, impozabili şi nici nu îţi dau voie să cumulezi acest venit cu şomajul sau cu pensia. E o bătaie de joc, ăştia habar nu au cât de greu este să-ţi faci meseria în calitate de recenzor!”

Voi aveţi povestioare inedite despre recensământ?

0 thoughts on “Tot despre recensământ …

  1. eSorin

    oare sunt singurul care a observat ca nu s-a schimbat nimic de atunci?sefii sunt la fel ca principiul ala \” da-i prostului putere sa vezi ce face cu ea apoi\” poate s-au schimbat doar decorurile ca lumea tot aia e

    Reply
  2. nae

    ..Salut Grig ,,ma amestec si eu in vorba , dar numai pe tema curenta ,chiar azi m-am intalnit cu un cunoscut care se intorcea plin de importanta , cu gentuta aia de recenzor,atarnata de gat ,de pe teren,…din 2 intrebari cheie am aflat ca vine din partea partidului -nici rosu nici galben-si ca castiga 50 de roni pe zi-(credea el net ) ,pana aici nimic interesant,,,partea cu hint ascuns este ca tipul este si un fel de recenzor de animale,adica cel care vaccineaza an de an pasari caini si alte oratanii,..adica e tehnician veterinar ,,,
    Deci un progres tot este ,,de la strungar la veterinar , nu ?….

    Reply
  3. Bogdan

    au ajuns la mine, sambata, chiar cand schimbam un geam la un dormitor. i-am spus ca nu am timp si sa vina duminica, a zis ca e ok… dar nu au mai venit. am scapat, ca sa zic asa 🙂

    Reply

Leave a Reply