Rostul Degetului Mare

Pe timpul lui răposatul toată averea ţării era la comun adică a tuturor şi a nimănui, pe vremea aceea fiecare aducea de la muncă câte un pic din ceea ce se găsea pe acolo: zidarul: o cărămidă, o mistrie etc, strungarul: o balama, o vază metalică făcută dintr-un rebut , sudorul: un grătar pentru vecinu, un electrod .. şi lista ar putea continua… fiecare ciupea câte un pic din avutul obştesc chiar şi şefii lor ştiau fenomenul, îl tolerau , îl practicau dar îl şi temperau astfel: Băh! Îţi trebuie un cui? Ia-l dă-l dracu’, că nu stă statul într-un cui da’ ţine minte o vorbă: dumnezeu ţi-a dat degetul mare ca să ştii cât să bagi mâna în buzunarul altuia, una e să iei cu două degete alta e să bagi toată mâna ca nesimţitu’ că atunci schimbăm foaia şi dai de dracu’, ai înţeles ?!!
Problema majoră după revoluţie este aceea că Libertatea a fost înţeleasă astfel: A căzut regimu’ , dă-l dracu de deget, ia fiecare cât poate !

Legături sponsorizate:

0 thoughts on “Rostul Degetului Mare

  1. Pingback: Demisia lui Traian Igaş | Grigore Tudor's Domain Blog

Leave a Reply