Călugării și călugărițele au asigurare medicală

Personalul monahal al cultelor recunoscute de statul român beneficiază de asigurare medicală, contribuția acestora fiind plătită din bugetul de stat.

Eu nu reușesc să înțeleg de ce trebuie să suporte bugetul statului contribuția la asigurarea medicală a unor cetățeni care decid de bună voie și nesiliți de nimeni să devină inutili. Care este plus-valoarea adusă de acești cetățeni?

Peste tot în lume există așezăminte monahale. Pot să înțeleg dreptul unora de a crede în ceva anume și de a se asocia în virtutea acestei credințe în așezăminte speciale. Din câte știu, aceste așezăminte practică diverse activități aducătoare de venit: cerșetoria, vrăjitoria, turismul, activități agricole și meșteșugărești.

Nu ar fi mai normal să-și declare veniturile la fisc și să-și plătească singuri contribuțiile ca orice cetățean de rând?

Nu ne-a spus Iisus să-i dăm Cezarului ce-i al Cezarului?

În timp ce subvenționăm bisericii, preoți și călugări nu găsim bani pentru spitale, medicamente și vaccinuri, sporind astfel numărul celor ce ajung la un nivel de disperare suficient de mare încât să alerge cu tot ce au la diverse mănăstirii în speranța că-și vor găsi vindecarea.

România secolului 21 se îndreaptă încet dar sigur spre Evul Mediu din punct de vedere educațional și pe mine mă doare nespus de tare acest fenomen!

Leave a Reply