Persană X achiziționează un bun mobil printr-un credit la TBI, pentru că X avea salariul bunicel, la câteva zile distanță, primește o altă ofertă din partea băncii și pentru un credit de nevoi personale (ca să fie treaba – treabă).

X se sucește, se codește, și până la urmă acceptă oferta gândindu-se „ce se poate întâmpla?”, pentru că lucrurile mergeau binișor în viața sa.

Dar ce să vezi? Cum nu știi ce aduce ceasul, la ceva vreme, viața omului ia o întorsătură neașteptată și binișorul se transformă în dezastru.

Când realizează că nu-și mai poate achita ratele, comunică băncii că e „praf” din punct de vedere financiar, cerând o refinanțare, reeșalonare sau o restructurare a creditelor pentru ca ratele să fie mai suportabile.

Răspunsul băncii a fost că nu se poate face nimic dacă nu se achită o tranșă în valoare de 10% din valoarea împrumuturilor.

Din ce nu are, se străduiește și achită sume mici atunci când poate, în speranța că, la un moment dat își va reveni financiar și va reuși să aducă ratele la zi.

Tocmai atunci când era pe punctul de a-și reveni financiar și dorește să facă plăți mai mari din credit, constată că platforma online nu îi mai permite să se logheze si ca surpriza să fie maximă în cutia poștală găsește cadoul: un plic de la executorul judecătoresc.

Cireașa de pe tort a constat în faptul că, TBI-ul nu s-a sinchisit nici măcar să-și informeze clientul că dorește să declare scadent anticipat creditul, care avea ultima scadență abia peste 3 ani, ci a trecut direct la executarea silită a creditului, fără a-i scădea pârlitului nici din dobânda masivă aferentă întregii perioade a contractului.

Uite așa s-a trezit omul nostru cu o datorie mai mare decât foarte mare.

În timp ce se plânge ca prostul și se frământă și realizează ca în viață „ce cauți, aia găsești” începe să caute cu disperare o modalitate de a ieși din rahat.

Începe și „rupe” internetul în căutare de soluții, cazuri asemănătoare, de orice l-ar putea scoate din din acestă ingrată situație.

Ar mai fi avut un „vârf de pai”, dacă ar fi avut și noroc ca executorul împreună cu creditorul să accepte o înțelegere de plată astfel încât toată lumea să fie mulțumită, dar cum norocul a fugit de el, s-a ales cu un răspuns zeflemitor: „de ce să facem înțelegere de plată dacă-ți putem lua cu japca jumate din salariu?”.

Cu chiu cu vai reușește singur (neavând puterea de a angaja un avocat) să formuleze o contestație la executare în justiție în speranța că va găsi sprijinul necesar de la statul care oricum îi ia jumătate din salariu prin impozite pentru a-l proteja.

Ajunge omul cu inima cât un purice în fața judecătorului gândindu-se că a explicat destul de clar că lui nu-i mai rămân bani de mâncare, având multe alte datorii. Și-a atașat frumos la cererea efectuată, toate cheltuielile sale și toate datoriile sperând că cel ce judecă va face o oarecare dreptate. Și dreptatea s-a făcut: Pe principiile: „dacă n-ai pâine, mănâncă cozonac” și „dacă ești pârlit, pârlit ai să mori”.

Spor la împrumuturi!

Vreți să aflați ce crede lumea despre TBI:

https://www.google.com/search?q=recenzii+tbi+bank+bucuresti

Dacă ți-a fost pe plac articolul, nu uita să folosești butoanele de mai jos pentru a-l distribui!

Twitter  Facebook  WhatsApp  LinkedIn  

Poți publica un advertorial pe blog

Află tot ceea ce trebuie să știi despre Advertorialele SEO

Publică un advertorial

Lasă un răspuns

Acest articol are 2 comentarii