De ce victimizăm infractorii?

Nu pot înțelege. Ne deranjează corupția. Ne supără averile făcute din pix, pe bază de relații și de parandelâc, dar când un personaj cheie al corupției din România ajunge după gratii ne cuprinde un sentiment de milă. Apoi, iar ne supără corupția și corupții …

Elena Udrea a fost pe cai mari, a tăiat și a spânzurat, dar acum când trebuie să-și ispășească pedeapsa, încearcă din răsputeri să scape cât mai ieftin. „Jurnaliști” îi plâng de milă pentru că este separată de propriul copil, copil care a apărut ca prin minune fix când avea mai mare nevoie de unul pentru a stârni milă. Mie îmi e milă de respectivul copil pentru că a fost adus pe lume de o mamă care nu-l merită.

Cătălin Botezatu a ajuns să fie un personaj admirat pentru luxul în care trăiește din banii pe care i-a luat din bugetul statului. A făcut foarte puține zile după gratii și se pare că este un fericit care a reușit să-și acopere toate urmele. A știut să investească în PR și acum nimeni nu-l mai arată cu degetul ca infractor.

Adrian Năstase a făcut ceva zile după gratii, dar nu suficiente. Ar fi fost suficiente dacă ar fi rămas și sărac lipit pământului și nevoit să muncească ca lucrător comercial toată viața pentru a-și întreține familia. Dar așa ceva nu va fi în veci posibil atât timp cât începem să victimizăm infractorii.

Adevărul este că eu nici nu-mi doresc ca acești infractori cu „gulere albe” să-și petreacă zilele în penitenciare, huzurindu-se tot din banii statului. Dar mi-aș dori să li se restrângă din drepturi atât de mult încât să fie nevoiți să presteze cele mai de jos munci pentru a putea supraviețui. Să le fie confiscate averile dobândite ilicit și să fie amendați cu sume care să fie de 10 ori mai mari decât prejudiciul produs. Să le fie pusă poprire pe 30% din venituri până reușesc să-și plătească amenzile.

Orice stat are pârghii să stopeze corupția, cu condiția ca acel stat să nu fie capturat de corupți.

Cum facem să luăm statul din mâinile corupților?