Sunt un om sfânt …

Avâd în vedere faptul ca banii fug de mine precum dracu’ de tămâie, aș putea spune, prin analogie, că sunt un om sfânt!

Bisericește vorbind, nu sunt chiar bun de pus în ramă și de umplut cu bale de babă căită, nu sunt nici mai smerit și nici mai păcătos decât marea majoritate a oamenilor.

Probabil vă spuneți că sunt chiar un mare păcătos pentru că iau în derâdere cele Sfinte. Nu-i chiar așa. Eu doar nu consider a fi sfânt tot ceea ce marea majoritate a celor bisoricoși cred că-i sfânt.

Ce e sfânt și ce nu (asta cred eu):

O icoană de lemn nu-i mai sfântă decât vechii mei pantofii sport, chiar dacă are 1000 de ani vechime și poartă pe ea saliva lu’ Ștefan cel Mare (și sfânt).

O biserică, indiferent cât de mare este, nu poate fi mai sfântă decât buda în care-mi fac nevoile.

Un preot, fie el plin de țoale aurite sau nu, nu poate fi mai sfânt decât un om simplu care se căiește pentru greșelile sale decât dacă acel preot se căiește și pentru greșelile celorlalți.

Revenind la analogia de la începutul articolului pot să vă spun că toți românii vor deveni în curând un popor de sfinți. Nu știu sigur dacă prin noua constituție se va renunța la ideea de Stat ortodox (așa se pare că-și doresc preafericiții) sau nu dar cu siguranță banii vor fugi de români precum dracu’ de tămâie …

One thought on “Sunt un om sfânt …

  1. Pingback: Sunt un om sfânt … » PeBlog PeBlog

Leave a Reply