Legendele Olimpului. Eroii si Zeii – povestiri din Grecia Antica

Legendele Olimpului de Alexandru Mitru, reprezintă opera în care zei atotputernici, monștri înspăimântători și eroi neînfricați își dau întâlnire, continuând să fascineze, de ani de zile, deopotrivă copii și adulți.

Legendele Olimpului dezvăluie figurile mitologice apărute ca rezultat al umanizării fenomenelor naturii. Așa s-au plăsmuit toate mitologiile popoarelor antice, cea a grecilor fiind poate cea mai cunoscută.

Lucrarea este structurată în două părți, intitulate reprezentativ „Zeii” și „Eroii”. Distincția este esențială: zeii sunt niște ființe pur imaginare, pe când mulți dintre eroii pomeniți în aceste pagini au trăit în realitate. Imaginația doar le-a hiperbolizat calitățile, ridicându-i la rangul de semizei.

Volumul I – Zeii:

Zeus este stăpânul întregului Olimp și al pământului, fiind necruțător, de exemplu cu Prometeu, care aduce focul pe pământ oferind căldură și o nouă viață, cu pământenii cărora le trimite bolile, nenorocirile și toate relele în Cutia Pandorei, dar și cu alți zei care nu i se supuneau orbește. Tot Zeus păcălește mai multe pământence, având cu ele numeroși copii, deși era căsătorit cu Hera.

Poseidon devine stăpânul apelor, tuturor mărilor și oceanelor, și se căsătorește cu frumoasa nimfă Amfitrita, rezultând Triton.

Hades era stăpânul Infernului, al morții și al umbrelor, era posac și nesuferit, avea un monstru la poarta Tartarului ce se numea Cerber. Hades se căsătorește cu Persefona, pe care o răpește, aceasta fiind fiica zeiței Demetra.

Hestia era considerată focul caldelor cămine, focul pe care ardeau jertfele, focul care însemna iubirea. Hestia rămâne-n veci fecioară neprihănită, având grijă de casele bieților muritori.

Demetra era zeița belșugului și a recoltei, făcând ogoarele și livezile să dea roade, umplând casele pământenilor cu bucate. A fost căsătorită cu fratele ei, Zeus, cu care a avut o fiică, Persefona. Dispariția acesteia în lumea lui Hades, a făcut-o pe Demetra să o caute timp de nouă zile pe pământ. În cele din urmă reușește să o readucă în lumea zeilor, dar pentru că Persefona mâncase din rodia dată de Hades, aceasta va fi nevoită ca o parte din an să stea pe tărâmul lui Hades.

Hera devine soția lui Zeus, dăruindu-i acestuia copii, și bineînțeles face mai mult rău decât bine, ca majoritatea zeilor Olimpului, încercând o dată să-l răstoarne pe Zeus.

Palas Atena era zeița înțelepciunii, ocrotitoarea eroilor în bătălii, pricepută la arte și meșteșuguri: sculptură, arhitectură, pictură, broderie, țesături de mână, și i-a învățat pe vechii atenieni să cultive măslinul.

Apollo era zeul soarelui, de o frumusețe și mândrie ieșite din comun, cel mai iubit dintre fii lui Zeus.

Artemis era zeița vânătorii, sora marelui Apollo, zeița ce rămâne castă și care umbla prin păduri împreună cu 20 de nimfe.

Hermes avea vorba iscusită, era bun la toate, tâlhar, primind de la Zeus în seamă gimnastica, tinerețea și sănătatea.

Afrodita primise de la Zeus iubirea, viața și frumusețea, având un fiu, pe Eros, care umbla cu arcul în spate și care avea în tolbă două feluri de săgeți, unele de aur înmuiate în foc și miere, iar altele de plumb înmuiate în otravă.

Hefaistos era zeul meșteșugului, locuia în mare și era fiul lui Zeus și al Herei, slut și schilod, căsătorit cu zeița frumuseții Afrodita, care-l înșela cu Ares.

Ares era zeul războiului, se povestește că era chipeș, dibaci dar ticălos.

Dionisos era zeul vinului, al dansului și al dezmățului, umblând prin lume cu nimfe și satiri să împrăștie viță de vie și să petreacă la nesfârșit.

Volumul II – Eroii

Spre deosebire de zei, eroii sunt acele ființe născute din legătura unui zeu cu un om, simbolizând uniunea forțelor celeste cu cele pământești. Cu toate că nu se bucură, prin naștere, de nemurirea divină, eroul își păstrează până la moarte puterea supranaturală, fiind zeificat pentru faptele sale excepționale.

Perseu este fiul lui Zeus și al pământencei Danae. Printre isprăvile sale amintim răpunerea Meduzei, înfrângerea marelui Atlas, omorârea monstrului lui Poseidon sau învingerea lui Fineu.

Heracle (Hercule) este fiul lui Zeus și al Alcmenei, cel mai cunoscut și viteaz dintre eroii antici. Se mai numea și Alcide. Din cauza geloziei soției lui Zeus, Hera, acesta va fi blestemat, ucigându-și soția și copiii. Devine sluga unui rege care îl obligă să îndeplinească 12 munci, în speranța că își va pierde viața. Printre faptele sale eroice se numără răpunerea leului din Nemeea, lupta cu Hidra, înfrângerea păsărilor stimfaliene, vânarea caprioarei zeiței Artemis, uciderea mistrețului din Erimant, curățarea gunoiului din grajdurile lui Augias, prinderea taurului lui Poseidon, aducerea cailor lui Diomede, lupta cu amazoanele pentru cingătoarea Hipolitei, adunarea vacilor lui Gerione, răpirea câinelui Cerber, înfrângerea lui Nereu, eliberarea lui Prometeu, aducerea merelor de aur, etc.

Tezeu este fiul lui Poseidon și al Etrei. De tânăr dobândește sabia și sandalele lui Egeu. El este cel ce îi învinge pe Sciron și Procust, ajungând regele Atenei.

Dedal este artistul care construiește niște aripi de ceară și zboară, împreună cu fiul său Icar, dar tânărul se apropie prea mult de Helios, de soare, și aripile i se topesc, murind însoțit de lacrimile tatălui îndurerat.

Belerofon îmblânzește calul înaripat Pegas, învinge Himera, îi cere socoteală lui Zeus, urcând spre Olimp, care înspăimântat de figura lui, îi ordonă lui Hermes, vulturul, să îl muște pe Pegas. Calul se scutură de durere, iar Belerofon cade din șa și moare în Corint unde i se ridică un monument de piatră.

Asclepios este fiul lui Apolo și al Coroniei. Este înzestrat cu puteri supranaturale, de a vindeca bolnavi și de a învia morți. Hades, zeul întunericului, îi cere lui Zeus să-l lovească cu focul ceresc. Acesta moare și ajunge pe bolta cerească sub forma unei constelații.

Ulise era căsătorit cu Penelopa, având un copil, Telemah. A fost obligat de soartă să poarte războaie lungi, să-și demonstreze vitejia prin învingerea Ciclopului Polifen și multe altele. Una din cele mai cunoscute legende despre el se referă la arderea Troiei până la temelii, folosind șiretlicul calului de lemn, binecunoscutul cal troian.

Ahile, fiul zeiței Tetis (zeița curcubeului) și al unui pământean, Anchise, se remarcă prin bătălia dusă cu amazoanele, prin puterile de semizeu, datorită spălării sale în râul Stix, râul care despărțea Infernul de Pământ, de către mama sa la naștere. Era de neînfrânt, dar Apolo cunoaște secretul său, și anume faptul că nu putea fi rănit cu arma decât în călcâi, deoarece atunci când a fost scăldat, a fost ținut de călcâi. Mai mult decât atât, nu putea pieri de arma vreunui muritor, chiar dacă îl nimerea în călcâi, decât ajutat de un zeu. Astfel, săgeata din arcul lui Paris, călauzită de Apolo, îl va învinge pe marele Ahile.

Redactată de către Alexandru Mitru cu măiestrie, când încântător și plin de poezie, când ironic și moralizator, lucrarea Legendele Olimpului semnifică o călăuză de excepție către miturile Greciei antice.

Lasă un răspuns