Nu știu dacă am mai scris sau nu pe acest subiect și la ora aceasta îmi este foarte greu să caut, dar țin să îmi expun acest gând, chiar cu riscul de a mă repeta.
De-a lungul timpului mi-am construit teoria potrivit căreia valoarea banilor este relativă. Aceasta depinde în principal de cât de mare este nevoia de bani în momentul în care este evaluată.
Această teorie se poate exemplifica prin faptul că cineva care are un venit lunar de 2.000 lei va percepe dublă valoarea unei hârtii de 100 lei față de o persoană care are un venit lunar de 4.000 și același grad de îndatorare.
Pe aceasta se bazează și IFN-urile care oferă bani cu dobândă exagerat de mare unor persoane aflate în nevoie, dar care nu au alte posibilități de a face rost de bani în timp scurt.
Deși, în principiu, la momentul încheierii contractului de împrumut, ambele părți sunt de acord cu acesta, ulterior cel împrumutat se va simți păcălit pentru simplul fapt că, crescându-i gradul de îndatorare, valoarea banilor ce vor trebui rambursați îi va părea mult mai mare decât îi părea în momentul încheierii contractului de împrumut.
Cum poți împrumuta bani la dobânzi mari, fără a te simți păcălit?
Nu prea ai cum. Împrumuturilor rapide, cu dobânzi mari, ar trebui accesate doar în situații extreme, pe sume cât mai mici și pe termen cât mai scurt. Pe cât posibil, rambursarea acelor împrumuturi ar trebui să devină prioritară pentru a evita dobânzi exorbitante.
Nu recomand accesarea împrumuturilor rapide de la IFN-uri, iar atunci când cineva apelează la astfel de soluții pentru a ieși dintr-o criză financiară de moment trebuie să țină cont de valoarea pe care o va reprezenta pentru sine suma de rambursat la data scadenței. Trebuie doar sa facă un exercițiu de imaginație în care să încerce să simuleze cum se va descurca să-și satisfacă nevoile cu suma de bani care-i va mai rămâne, după ce își va plăti rata.
Poți publica un advertorial pe blog
Află tot ceea ce trebuie să știi despre Advertorialele SEO
Publică un advertorial
