O mică plimbare în Bușteni

Week-end-ul trecut am făcut o mică escapadă prin Busteni. Trebuia să ne umplem bateriile, trebuia să scăpam de rutina zilnică, trebuia să ne îndepărtăm puțin de stresul provocat de traiul dintr-un oraș sufocant precum Bucureștiul.

Călătoria până în Bușteni am făcut-o în condiții excelente cu trenul unui operator privat: Regio Călători. Am avut loc să-mi întind picioarele. Am avut unde băga telefonul la încărcat. Personalul din tren a fost destul de amabil și ne-a ținut în permanență la curent cu opririle mai mult sau mai puțin planificate. În Câmpina trenul a staționat cam 26 de minute pentru a-și schimba locomotiva, dar a fost un lucru bun: am putut să-mi aduc nivelul de nicotină în sânge la un nivel „corespunzător”.

În prima zi nu am putut face mare lucru: ne-am cazat, ne-am adaptat, am făcut o mică plimbare în natură și am făcut cunoștință cu orașul.

În cea de a doua zi am plecat cu încredere spre Cascada Urlătoarea. Am mers cam două ore pe un traseu destul de ușor, mai ales că ploaia ne-a ocolit. Deși este un traseu ușor, drumul către cascadă are și niște porțiuni destul de dificile sau chiar imposibil de parcurs de către persoanele neexperimentate, fără încălțăminte corespunzătoare, în condiții de umezeală.

Eforturile ne-au fost răsplătite de zgomotul micii căderi de apă. Am ajuns să fim stropiți chiar de vestita Cascadă Urlătoarea. Era destul de multă lume acolo, chiar și un mic bazar ad-hoc, dar asta nu ne-a împiedicat să admirăm peisajul.

Odată ajunși din nou pe străzile pitorescului oraș montan, foamea și oboseala din picioare ne-a determinat să căutăm un loc liniștit în care să ne tragem sufletul și să ne potolim picioarele. Am intrat într-o mică „Pizzerie-Cafenea” numită „3X3”, nu știu din care motiv.

Acolo am luat la recomandarea barmanului o pizza excelentă și niște băuturi: 60 lei pentru 3 persoane (ieftin, nu?)

După-amiaza ne-am petrecut-o vizitând Castelul Cantacuzino. Nu știu cui îi aparține acum, dar pare a fi o afacere înfloritoare. Deși prețurile nu sunt tocmai mici, este destul de vizitat, sunt organizate diverse evenimente etc.

Castelul arată destul de îngrijit. Mi-au plăcut afișele care îi îndemnau pe vizitatori să calce iarba, sculpturile abstracte și atmosfera boemă.

A doua zi ne-am clătit ochii privind clădirile din Bușteni și ne-am pregătit de plecare. Oboseala își spunea cuvântul, lipsa condiției fizice se simțea din plin.

Am fost nevoiți să plecăm cu CFR-ul, un tren curat, civilizat, dar scaunele mi-au părut destul de inconfortabile. Am ajuns în Gara de Nord destul de înțepenit!